Recente

Colecţia „Filocalie Carpatină” cheamă la o specifică rememorare a chipului omului – „chip de creaţie” şi „chip de Creator”, în neconfundată unire, participare şi împărtăşire – şi relevă un sens, autentic integrativ, iconic, (şi) sănătăţii omului, precizând implicit că medicina nu poate fi cu adevărat marcată de o vizune integrală şi integratoare, real şi deplin holistică, în afara regăsirii chipului-persoană, atât al lui Dumnezeu, cât şi al omului; descoperim de fapt o medicină personalistă, de orientare şi deschidere filocalică (carpatină), o medicină isihastă, aşadar, care reclamă trezirea conştiinţei integrale a persoanei, rememorarea (arhe-) chipului de persoană, pecetluirea, pătrunderea, activarea acestui memorial de persoană în suflet şi (apoi) în corp; sănătatea este asumată în chip iconic prin permanentă raportare la Chipul-Origine, şi căutată, descoperită, continuu realizată, (re)câştigată, ca echilibru dinamic, prin chipul deschiderii-aşezării integrale(-integratoare) a persoanei în contextul participativ al interferenţelor şi întrepătrunderilor realităţii depline (Creator şi creaţie).
Isihasmul carpatin, în orizontul unei iconizări a realităţii integrale, în spectrul unirii-dialogului absolut – întru/prin Chipul-Trupul Hristic – a Dumnezeului Treime cu „treimea de creaţie” (îngeri, natură, om), şi în sensul unei isihii depline, nu doar a sufletului, ci şi a corpului, prezintă într-o deschidere mai largă, din această perspectivă specifică, (şi) repere şi detalii practice ale unei terapeutici integrative, articulând neamestecat, într-o întregime distinctă, sacroterapia, psihoterapia, dietoterapia, mobiloterapia; sănătatea corpului apare ca atare legată (şi) de o sănătate a sufletului, este subîntinsă de o iconizare-sacralizare a corpului şi a sufletului (iconarea omului întreg), este subsumată unui sens de umanizare a naturii şi, mai adânc, de îndumnezeire a omului/creaţiei.
În viziunea isihasmului carpatin, fiindcă omul creşte şi se hrăneşte în/din Creator, dar, totodată, omul creşte şi se hrăneşte în/din Creaţie, omul se împlineşte-realizează în chipul acestui rod al unirii-împărtăşirii acestora, în chip euharistic: „Chipul Pâinii Euharistice este Taina Împlinirii Omului. Şi această Împlinire este Hristos.”

Neofit

Colecţia „Filocalie Carpatină” – memorie in actu – afirmă neclintit, aici şi acum, tăria Memoriei Originilor, oferind actualităţii permanenţa resurselor de memorial personalist-identitar într-o formă de prezentificare-iconizare a căii mistice isihaste; o memorie ce mărturiseşte, ca pecete-temei şi ţintă-plinire a omului, a lumii, Chipul de Fiu/filiaţie, o memorie ce recunoaşte, în chipul paternităţii şi filiaţiei, însăşi Taina Originii şi sensul veşnicei sale rememorări, o memorie care conturează-păstrează vie această filiaţie personalistă a chipului paternităţii (carpatine), descoperit întrupată în icoana de Moş-Avva – chipul fiului care poartă-arată, leagănă întru asemănare, Chipul Tatălui.
După moştenirea filocalică carpatină, practica-experierea isihastă este calea depăşirii rupturii, luptei (contrariilor) – între văzut şi nevăzut, între fiinţări şi fiinţă, între materie şi spirit, între suflet şi corp, între creaţie şi Divin – prin aşezarea, trecerea-rămânerea în isihia-cântarea unui comun iconic de comunicare şi întâlnire, împărtăşire şi integralizare, identificat ca însăşi Iconicul Chipului de Fiu; aşadar, doar Chipul Iconic de Fiu este acel unic arhe-chip al supra-vederii dimpreună, deodată – neamestecate, neîmpărţite, nedespărţite – a Divinului şi creatului, a sufletului şi corpului, a nevăzutului şi văzutului.
Practica isihastă carpatină este ca atare centrată ritualic pe Icoana de Întrupare a Chipului de Fiu, pe necontenita îmbrăcare-rememorare a Chipului Iconic de Fiu, identificat ca altarul întâlnirii-unirii neconfundate a Divinului şi Creaţiei, a Cerului şi Pământului, ca icoana înveşnicitei încununări – liturgic-euharistice – întru „Acelaşi Trup-Iconic-Fiu”.

Neofit

Colecția „Filocalie Carpatină” ne conturează calea asimilării-orientării practicii isihaste după coordonatele unui specific autohton, accentuând nevoia identificării-descoperirii încă de la început a propriului centru de personalitate ̶ apofaticul chip (supramental) al ființei, inima mistică ̶ ca taină-temei al întregimii dăruirii ființiale, al deschiderii-primirii depline în sine a Icoanei Fiului-Cuvânt Întrupat; se statuează în acest model filocalic, nu o mentalizare-interiorizare a practicilor și trăirilor mistice (de caracter cvasi-metafizic), ci o integrată așezare-desfășurare ̶ de atenție ființială și prezență ritualică ̶ a persoanei-gest în perihoreza comuniunii-liturghisirii permanente în chipul-trup euharistic.
Practica isihastă de specific carpatin deschide orizontul vieții mistice isihaste printr-o recunoaștere-rememorare a originilor arhechipale ale conștiinței filiative ̶ iconarea chipului paternității (Tatăl Nostru) și a chipului maternității (Imn Acatist al Maicii Domnului) ̶ în temeiul, fundamental hristocentric, al chipului de filiație divino-uman, arătat prin Icoana-Întruparea Chipului Fiului-Cuvântul (prin care toate s-au făcut), și veșnic mărturisit ca însuși fondul-pecete iconică al omului; aflăm ca modalitate practică o transcendere-depășire necontrară a (activului) minții ̶ ca pseudo-centru personal ̶ printr-o identificare a (supra-activului) conștiinței centrului de personalitate, recunoscut ca origine-sursă a adresării-închinării gest, ca actul-suport ființial al (supranumirii) rugăciunii, ca act integrativ al prezenței iconic-euharistice.
Ca specific carpatin, practica isihastă regăsește actul-mișcarea ritualică (ființială) a centrului de personalitate, trezește memoriile de echilibru integral euharistic în deschiderea gestului iconic al persoanei, descoperind isihasmul ̶ Taina Chipului Maicii Domnului ̶ ca permanent ritual al întrupării-îmbrățișării cerului cu pământul, ca necontenit Ritual Euharistic al Icoanei Întrupării Cuvântului.

Neofit

A proorocit avva Neofit Pustnicul că vor fi cu miile cei ce vor Urma Calea cea de Taină a Isihiei. Grele vor fi schimbările Lumii, dar tot aşa de minunate vor fi şi Renaşterile Spirituale ale multora. Va coborî din Munte şi din Peşteri Lucrarea cea de Taină a Isihiei până în Inima Oraşelor şi mulţi Tineri, aparent neştiutori, se vor Trezi cu tărie la o Viaţă de Duh asemănătoare celei din vechime. Minunată va fi această Înviere tocmai acolo unde moartea se crede stăpână! Duhul Cel Prea Sfânt îşi va arăta Puterea mai presus de toate. Lucrarea cea de Taină a Isihiei va înflori în pustiul multor Inimi ce vor deveni apoi Ceruri Întrupate. (…) Lucrarea cea de Taină a Isihiei va fi Taina Viitorului Lumii noastre. Istoria ce vine va fi cea mai teribilă confruntare dintre Lumină şi întuneric, dintre Duhul Vieţii şi al morţii. Dar Puterea Luminii va fi atât de mare, încât va depăşi toate legile fireşti. Fă-te părtaş la această mare Aprindere Duhovnicească a Lucrării celei de Taină.

Ghelasie Gheorghe

Colecţia „Filocalie Carpatină”, întruchipând insistent Taina Chipului ca fiind Persoana-Ipostasul şi Taina Persoanei ca fiind însăşi Taina Fiinţei, aşază-centrează isihasmul, după reper mistic originar, original – în caracterul său experienţial, iconic, personalist, dialogic – pe Taina Chipului Treime, descoperit în deschidere fundamental fiinţială, în sine şi dincolo de sine, prin Ipostasul-Asemănarea ce este icoana-arătarea a însăşi firii fiinţiale a Chipului – Arhechip Iconic al Ipostasului. Isihasmul ni se re-descoperă astfel, în actualitate, ca mistică a icoanei, evidenţiată, însă, prioritar, mistagogic, drept o mistică a chipului ca arhechip al icoanei
(-ipostas); o mistică iconică care asumă ipostasul ca („supratrup”-) icoană de taină a chipului fiinţei, şi care oferă, aşadar, posibilitatea arătării-vederii chipului (fiinţial) prin ipostas (-icoană), în actul său direct, fiinţial, împărtăşit în distincţie şi deodată cu lucrarea (-energia), strălucirea de har – veşmântul lumină al ipostasului. Isihasmul carpatin se conturează iconic în taina
comunicării-cuminecării între chipuri-persoane – ca răspuns la chemarea unirii depline întru acelaşi-trup ecleziologic al comuniunii-iconizării în chip euharistic – pe calea neîncetatei liturghisiri lăuntrice ca prelungire-întrupare, necontenită împărtăşire-deschidere de Altar/Preoţie-Liturghie Hristică în biserica-chipul tainei omului.

Neofit

Patericul Carpatin surprinde momente alese din viața și cuvintele părintelui Ghelasie de la mănăstirea Frăsinei, așa cum au fost consemnate de ierarhi, preoți, monahi și credincioși care l-au cunoscut îndeaproape. Caracterul său filocalic transpare din chipul de modelare iconică pe care îl propune isihasmul carpatin în diversitatea situațiilor concrete de viață.