Volume

Tiparul metafizic al misticii evagriene aduce în atenție, în chip colocvial, un studiu de caz: resuscitarea lui Evagrie Ponticul, în sec. XXI. Într-o manieră modulată, eflorescentă, întărită de incizii clare, ferme, se descoperă vectorii unui paradoxal și reprezentativ tip subversiv: modul promovării unei căi mistice care rămâne heterodoxă, deși pare, se revendică și proclamă a fi ortodoxă. Tiparul acestei mistici evagriene, deși saturat teologic, rămâne structural unul metafizic, în ciuda tuturor încercărilor abile – mai ales a celor, din ultimele decenii, ale lui Gabriel Bunghe – de a demonstra necontenit contrariul, cum că ar fi de factură ecleziologică, prezentăndu-se ca un chip autentic, indubitabil isihast. Această formă disimulată de întruchipare ortodoxă a unei mistici metafizice este de avut în atenția apologeților de azi, și de mâine, și a tuturor mărturisitorilor credinței celei adevărate, de pretutindeni.
NEOFIT

Convorbiri (II) – este o precizare a misticii isihaste, a chipului său iconic, personalist și triadic, în raport de misticile metafizice, de tipurile și genurile de ternari, asociați acestora, care sunt tratați de René Guénon, cu precădere în Marea Triadă. Demersul este unul apologetic, dar centrat antropologic, pentru că evidențiază prioritar chipul omului iconic, cel care face posibilă distingerea clară a trăirii isihaste, de fond personalist, ființial, față de experiențele caracteristice misticilor impersonale, energetiste. În acest orizont, se va remarca în volum o apăsată delimitare a isihasmului ecleziologic de ceea ce se dorește a fi un isihasm ezoteric, inițiatic, arondat unui creștinism, declarat ortodox, dar circumscris interpretativ, prin conținut, schemei guénoniene. Se vor surprinde direcțiile ezoterice ale acestei moșteniri inițiatice, pseudo-isihaste, care transpar ascuns din configurarea unui model al părintelui spiritual, ca maestru al impersonalizării, pe care André Scrima îl expune în hermeneutica unei scrisori, atribuită lui Ivan Kulâghin, publicată în Timpul Rugului Aprins. Pe acest model se construiesc și se perpetuează, de altfel, tiparele formative zenitale ale unei comunități a itineranților fideli, supuși unui proces de înstrăinare prin impersonalizare.