Volume

Într-o lume care caută tot mai osedant orizontala confortului și a plăcerii, o carte despre verticalul martiriu aduce tocmai medicamentul de care aceasta are nevoie, greutatea care reface echilibrul pierdut, apa rece de la Izvoarele Harului care alungă pătimașa somnolență, care trezește martirul adormit din noi.

Preot Dan Popovici

Lectura micii cărți care ne stă smerită înainte ne este utilă mai cu seamă în perspectiva „marii treceri” pe care fiecare dintre noi este menit, încă de la ivirea sa în lume, să o străbată. Martirul ne arată cum putem străbate, cu bine, „hotarul de taină”(Avva Ghelasie), noi, ființele-întru-moarte, devenind mai întâi din indivizi(noțiune specifică gândirii cantinative) persoane, asemănându-ne, printr-o asceză de o viață, Chipului(eikon eikonos), Domnului Nostru Iisus Hristos.

Ciprian Voicilă

În ce măsură stilistica textului lui Florin Caragiu este a unui matematician cu cunoștințe de teologie ori cea a unui teolog cu deprinderi și gândire de matematician rămâne să cântărească cititorul. Fără a uita, desigur, de numitorul comun și de simfonia aduse prin infuziile de poezie. Și nici de isihia nu se cuvine a uita în această șaradă… (Marius Vasileanu)
Autorul vorbește despre omul obișnuit și despre întâmplările pe care le trăiește zi de zi, îndemnându-l să-și recupereze modelul iconic și să-l urmeze. Centuria lui Florin Caragiu se află, cu siguranță, în prelungirea Predicii de pe munte, îndreptar dumnezeiesc pentru intrarea în Împărăție. (Paul Aretzu)
Aici e suprema poetică a chenozei, slujindu-ne împărătește, irigând comunul cu comuniunea, și-astfel molipsindu-ne definitiv de dorul „vederii finale asupra lumii”. (Chris Tănăsescu – MARGENTO)
Într-un fel, toutes proportions gardées, e idealul de critică literară spre care tindea Sainte Beuve în secolul al XIX-lea francez: a infuza, prin actul lecturii, mai multă realitate decât era înainte. Nici destructurare și nici resemantizare așadar, ci sporul de lumină tainică adăugat la corola de minuni a lumii. (Virgil Borcan)

Originalitatea acestui demers constă în discreta dar nedisimulata mărturisire a Chipului Iconic Hristic, în ineditul devoalării acestuia din/prin multiplele ramificații culturale, expuse spre creionarea unui scenariu contextual informativ deschis, neepuizat analitic și/sau sintetic, dar evident amprentat de pecetea formativă a Cuvântului întrupat spre revelarea deplină și unică a adevăratului Chip al Sacrului.
Autenticitatea sa se afirmă din compoziția de fond compilatoriu a structurii rețelare vibrate ce permanent generează și articulează sinapse, vectorizate și activate tainic, însă, de sensul nutrit de recunoașterea fără rest a Chipului Lui Hristos, Calea, Adevărul și Viața, și de Recunoștința față de Născătoarea Acestui Chip întru noi, Chipul Maicii Domnului, Chipul Bisericii.

Emoţia poetică, resimţită cu toată fiinţa, nu e deloc străină de fervoarea credinţei, asta ne învaţă Carmen Caragiu, o fiinţă dispărută de curând şi prea curând. În textele sale e vorba, neîncetat, de acea „foarte secretă intimitate“ în spaţiul căreia, tenace şi firavă, ea ştie să rămână şi să-i aducă şi pe cititori, dezvăluind o personalitate puternică tocmai prin nesfârşita ei sensibilitate. „Să nu ne temem de cuvânt!“, iată ce ne transmite autoarea acestor pagini de înaltă delicateţe sufletească. Să-l căutăm, să-l aflăm, să-l rostim şi să-l auzim, oricât de îndepărtată pare la început, sau permanent, reuşita.

Cătălin Cioabă

Nașterea Cuvântului descoperă sensul înveșnicirii prezentului, deschizând adevărata cale de a fi împreună pentru totdeauna, nu oricum, ci în transparența deplinătății dăruirii-cuvântare de noi înșine. Întruparea Cuvântului, actualizată neîncetat în taina veșnicului astăzi, relevă, în chipul fundamental al intermedierii, ținta primă și ultimă a regăsirii, în spațiul comuniant, euharistic, a vectorilor con-sensului.

Iată-mă, DOAMNE, PĂRINTE a toate, Îmbrăcat în CHIPUL FIULUI TĂU, VIN și Eu Făptura TA. Și STAU cu ÎNCHINARE în FAȚA TA, într-o Fericită OPRIRE de TAINĂ, în care aș dori să STAU O VEȘNICIE.
Fac ALTARUL DE TAINĂ din CHIPUL FIULUI TĂU și Transfigurat-Prefăcut și Eu în Chipul de Fiu de Creație, iată-mă PRIMIT în FAȚA TA, unde nu poate STA nimeni decât în CHIPUL FIULUI TĂU. Căci Făptura nu se poate Îndumnezei decât prin CHIPUL FIULUI PESTE care se ODIHNEȘTE DUHUL PREAFSÂNT.

O sută de VERSETE despre Isihasm, Ghelasie Gheorghe

Autor: Florin Caragiu Data aparitiei: 2007 Descărcare PDF [pdf-embedder...

Fără a fi un protest, dar cu pana suspendată deasupra hotarului interogațiilor retorice (interogând teologia din spațiul științei și știința din cel al teologiei), într-un stil care alternează cu măiestrie între metaforă și observația întemeiată pe exigențele acuității spiritului științific-aceste ”atingeri intime modulate de harul dumnezeiesc”, pe coarda unei sensibilități aparte afirmă, într-o nuanțare stilistică abilă, tema centrală a vieții spirituale și duhovnicești: desăvârșirea, în speță, desăvârșirea prin iubire.

Pr.Dr. Gabriel Mândrilă

De fapt, această temă a personalizării dreptului și a dreptului personalist, pe care o străbate și o conturează semnificativ J.M.Trigeaud – surprinzând natura și persoana în dinamica culturii juridice, punând pe scena juridică persoana și masca, autorul și actorul juridic, operând distincții între natura umană și persoana umană, între relația după natură și relația după persoană în drept, între dreptul natural, drepturile omului și drepturile persoanei, arătând posibilitatea de reprezentare a drepturilor omului sub lumina succesivă a naturii lucrurilor, a naturii umane și a persoanei, promovând Dreptul primar ca ”expresie a adevărului persoanei”, etc – își poate regăsi, în acest spațiu carpatin, creștin-răsăritean, un orizont de întâmpinare, de orientare și adâncire prin antropologia iconică, ca interfață ce descoperă chipul iconic al persoanei ca pe o cale de iconizare-personalizare a Dreptului.